Analizatorii - generalitati

ANALIZATORII – Generalitati

DEFINIŢIE (ORICARE DIN CELE 3):

1. Analizatorii sunt sisteme complexe, cu un mare grad de integralitate morfo-funcţională, care au rolul de a recepţiona stimuli specifici, de a genera şi conduce influxuri nervoase şi de a forma senzaţii corticale specifice şi conştiente , pe baza analizei influxurilor nervoase.

2. Analizatorii sunt sisteme morfo-funcţionale care, prin receptori specifici , sesizează modificările din mediul intern şi extern ce acţionează asupra organismului, conduc impulsurile nervose în ariile corticale corespunzătoare şi realizează analiza şi sinteza impulsurilor nervoase determinând formarea de senzaţii specifice.

3. Analizatorii sunt sisteme morfo-funcţionale prin intermediul cărora, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă şi calitativă a excitaţiilor din mediul intern şi extern, care acţionează asupra receptorilor.

OBS:

· integralitate morfo-funcţională = structura şi funcţia sunt dependente una de cealaltă.

· nivel cortical = scoarţa cerebrală

· arie corticală = zonă a scoarţei cerebrale

· senzaţii specifice – văz, auz, gust, miros, etc…

ALCATUIRE:

Fiecare analizator este alcătuit din 3 segmente:

· PERIFERIC (receptor) - este reprezentat de organele de simţ (ochi, ureche, limbă, nas , etc…)

· INTERMEDIAR (de conducere) – este reprezentat de caile de conducere (nervi) intra- şi extranevraxiale (intranevraxial = in interiorul nevraxului = SNC –> encefal şi măduva spinării ; extranevraxial = în afara celor două structuri)

· CENTRAL – este reprezentat de diferite arii corticale

Aşadar , a nu se face confuzia între analizator şi receptor !

(receptorul este o componentă a analizatorului)

ex: ochiul, urechea, limba, nasul NU SUNT analizatori

1. Receptorii:

- după localizare, există 3 categorii de receptori:

-> exteroceptori – se găsesc la nivelul pielii şi preaiau excitaţiile din mediul extern

-> proprioceptori - se găsec la nivelul aparatului locomotor (muşchi, articulaţii, tendoane, ligamente)

-> interoceptori – se găsesc în vase de sănge sau organe interne

2. Caile de conducere:

- cai directe -> impulsurile sunt conduse rapid şi sunt proiectate pecis , intr-o arie corticală specifică fiecărui analizator

- căi indirecte -> impulsurile sunt conduse lent şi sunt proiectate difuz şi nespecific

3. Ariile corticale (vezi imag. sus)

C'est la vie , toujours parsive !

Tesutul epitelial de acoperire - imagini (clasa)

Cavitati, regiuni , segmente

Planuri si axe (Clasa)

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN. PLANURI ŞI AXE

àCorpul uman este tridimensional => pentru precizarea poziţiei segmentelor care alcătuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de orientare, axe şi planuri.

à Corpul omenesc este alcătuit după principiul simetriei bilaterale , cu 3 axe şi 3 planuri:

à AXE: corespund spaţiului şi se întretaie în unghi drept.

Ø Axul longitudinal:

± este vertical;

± reprezintă lungimea corpului;

± are 2 poli:

superior/cranial

inferior/caudal

Ø Axul sagital:

± este orizontal;

± reprezintă grosimea corpului;

± străbate corpul antero-posterior (din faţă în spate);

± are 2 poli:

anterior

posterior

Ø Axul transversal:

± este orizontal;

± reprezintă lăţimea corpului;

± are 2 poli:

stâng

drept

à PLANURI:trec prin câte două axe

Ø Planul frontal:

± este paralel cu fruntea;

± trece prin axele: longitudinală + transversală

± împarte corpul în două jumătăţi ASIMETRICE;

± jumătăţi:

anterioară/ventrală

posterioară/dorsală

Ø Planul sagital:

± trece prin axele: longitudinală + sagitală;

± planul sagital care trece prin mijlocul corpului (median) => plan medio-sagital şi este planul simetriei bilaterale;

± împarte corpul în două jumătăţi SIMETRICE: stângă şi dreaptă;

Ø Planul transversal:

± trece prin axele: transversală + sagitala;

± este orizontal (singurul);

± împarte corpul în două jumătăţi ASIMETRICE: superioară (cranială) şi inferioară (caudală) ;

Se mai folosesc următorii termeni:

Ø Când se vorbeşte de membre: proximal = formaţiunile mai apropiate de centuri (“articulaţia” dintre membru şi trunchi) şi distal = formaţiunile mai depărtate de centuri.

ex: “Genunchiul se află proximal faţă de şold. (centura pelviană)” (în raport cu glezna);

“Mâna se află distal faţă de umăr.” (în raport cu cotul);

Ø La mână se foloseşte termenul palmar sau volar;

Ø Pentru formaţiunile din talpa piciorului – plantar;

Ø Pentru a arăta gradul de apropiere a unui organ faţă de piele sunt folosiţi termenii: superficial şi profund;

ex: “Peritoneul se află superficial în abdomen.”

“Inima se află profund în torace.”

Tesutul conjunctiv (Clasa)

ŢESUTUL CONJUNCTIV:

Caracteristici:

à este alcatuit din 3 componente principale:

1. celule conjunctive: sunt variate ca forma, d

imensiuni, functii si departare intre ele

2. fibre conjunctive

: 3 feluri: colagen (cele mai rezistente), elastina (cele mai moi) , reticulina (cele mai fine)

3. substanta fundamentală: ocupă spaţiul dintre celule şi fibre şi poate fi dură, semidură şi

moale (de aici si clasificarea ţesutului conjunctiv)

à este vascularizat , cu excepţia ţesutului

cartilagonos (conjunctiv semidur) a cărui nutriţie se realizează prin difuziune la nivelul capilarelor din pericondru (membrana care inveleşte cartilajul)

Clasificare:

După consistenţa subst. fundamentale ţesuturileconjunctive se clasifică în 3 categorii: moi , semidure (cartilagonoase), dure

(osoase). Sangele este considerat tesut conjunctiv particular , în care plasma este substanţa fundamentală, iar elementele figurate – celulele; fară fibre => tesut fluid.

Ţesuturi conjunctive moi:

Tesut conjunctiv lax

dermul superficial

coloratie: morfologica hematoxilina-eosina

TIPURI	CARACTERISTICI	EXEMPLE (LOCALIZARE)
LAX	Conţine celule conjunctive, fibre de colagen, de reticulină şi de elastină în proporţii egale , răspândite uniform în subst. fundamentala. Rol: trofic (hranire), susţinere, apărare	Hipoderm Medulara ovarului Pericondru, periost Canale havers Vilozitati intestinale
RETICULAT	Fibrele de reticulină formează o reţea în ochiurile căreia se află subst. fundamentală şi celule reticulare (reticulocite)cu multe prelungiri Rol: hematopoieza (formarea celulelor sangvine)	Ganglioni limfatici Splina Maduva rosie osoasa
FIBROS	Conţine predominant fibre de colagen , puţine celule (fibrocite) şi subst. fundamentală Rol: Mecanic	Tendoane Aponevroze Capsule Fascii musculare
ADIPOS	Celulele globuloase (adipocite), cu citoplasma şi nucleul împinse la periferie, centrul celulei fiind ocupat de o picătură de grăsime Rol: Rezervor de subst de rezerva (lipide) şi termoreglare (izolant termic)	Hipoderm Mezenter In jurul unor organe (ochi, rinichi, inimă)
ELASTIC	Conţine predominant fibre elastice, printre fibre se alfă puţine celule şi subst fundamentală Rol: Mecanic	Tunica medie a vaselor mari (aorta, cave si ramificatiilor lor de rangul 1)

Ţesuturi conjunctive semidure (cartilaginoase):

Celulele cartilaginoase sunt de 2 feluri:

CONDROBLASTE (celule tinere care secretă condrina)

CONDROCITE (celule mature adăpostite în cavităţi numite CONDROPLASTE)

TIPURI	CARACTERISTICI	EXEMPLE
HIALIN	Substanţa fundamentală = condrina = subst organică impregnată cu săruri de calciu şi natriu	Scheletul embrionului Cartilagii: costale, laringeanle, bronsice, traheale, articulare
ELASTIC	Fibrele de colagen şi elstice formează o împletitură deasă	Epiglota Pavilionul urechii
FIBROS	Face parte din grupa tesuturilor cu functie mecanică Este foarte rezistent	Discuri intervertebrale Meniscuri articulare

Ţesuturi conjunctive dur (osos):

TIPURI	CARACTERISTICI		EXEMPLE
SPONGIOS	Subst fundamentala: este alcătuită din oseină (subst organică) şi din substanţe anorganice – în special de săruri de calciu şi fosfor Celulele osoase sunt de 3 tipuri: Osteoblaste – celule tinere care secretă oseina Osteocitele – celule mature ce se află în cavităţi numite osteoplaste Osteoclastele – Celule gigant, multinucleate şi bogate în lizozomi cu rol în remanierea (refacerea) osoasă Fibre: Predomină fibrele de colagen Tesutul cel mai dur din organism Rol: suport , protectie	Format din trabercule (lemele osoase) ce delimitează areole (spaţii pline cu măduvă roşie hematogenă)	In interiorul: Epifizelor (capetelor) oaselor lungi Oselor scurte şi late
COMPACT		Format din unităţi numite osteoane sau sisteme Haversiene (canalul Havers + 5-30 lamele osoase concentrice care îl înconjoară)	Diafiza oaselor lungi Exteriorul oaselor late şi scurte

Tesutul conjunctiv (Olimpiada)

ŢESUTUL CONJUNCTIV:

Caracteristici:

à este tipul de ţesut cel mai răspândit în organism

à distribuţia lui în organe diferă: bine reprezentat în tegument, redus la nivelul creierului

à este foarte variat ca aspect morfo-funcţional

à există 4 tipuri de ţesut conjunctiv: fluid (sângele), moale, semidur (cartilaginos) şi dur (osos)

à originea : mezoderm

à conţin întreaga reţea vasculară (cu excepţia ţesutului cartilaginos, care este avascular)

à este alcătuit din 3 componente principale : celule conjunctive, fibre conjunctive (colagen, elastină şi reticulină) şi o substanţă nestructurată, amorfă, numită substanţă fundamentală.

Celulele conjunctive:

Ø sunt foarte variate

Ø origine: celulele mezenchimale embrionare

Ø pot fi împărţite în două grupe: celule autohtone şi celule migratorii

Ø Celulele autohtone:

à FIBROCITELE:

v forma: alungită / stelată;

v fixe / mobile;

v îndeplinesc funcţii metabolice fundamentale: de edificare a fibrelor şi a substanţei funadamentale;

à HISTOCITELE:

v forma: variabilă ;

v mobile;

v au prelungiri citoplasmatice;

v sunt elemente reactive;

à PLASMOCITELE:

v forma: ovale/ rotunde

v localizare: se găsesc în adipocite şi celulele pigmentare

v au funcţii speciale: sinteza de proteine, lipide şi pigmenţi

à MASTOCITELE:

v forma: rotunde / ovale / neregulate;

v coordonează toate procesele metabolice din ţesutul conjunctiv;

à CELULELE DE ORIGINE EMBRIONARĂ (MEZENCHIMALĂ ŞI RETICULATĂ):

v au capacitatea de reînnoire permanentă a celuleor din ţesutul conjunctiv;

Ø Celulele migratorii: LEUCOCITE, LIMFOCITE, MONOCITE;

Fibrele conjunctive:

Ø se grupează în 3 categorii:

à COLAGENE / CONJUNCTIVE:

v sunt omogene

v dispuse în fascicule

v sunt cele mai rezistente

v se găsesc în toate tipurile de ţesut conunctiv

à ELASTICE:

v subţiri şi ramificate

v dispuse în reţea

v sunt foarmate din elastină

v au elasticitate foarte mare

à RETCULARE:

v lungi şi fine

v sunt formate din reticulină

v formează o reţea în ochiurile căreia se află substanţă fundamentală

Substanţa fundamentală:

Ø este o componentă amorfă;

Ø este produsă de celulele ţesutului conjunctiv;

Ø ocupă spaţiul dintre fibre şi celulele conjunctive;

Ø intervine în metabolsimul apei şi al sărurilor minerale;

Ø în ţesutul cartilaginos este rezistentă şi elastică, încărcată cu condrină;

Ø în ţesutul osos este solidă, dură şi rezistentă, încarcată cu saruri minerale;

Clasificare:

După consistenţa substanţei fundamentale, ţesuturile conjunctive pot fi clasificate în:

Ţesut fluid: sângele

Ţesuturi moi : lax, reticluat, adipos, fibros , elastic;

Ţesuturi semidure /cartilaginoase: hialin, elastic, fibros;

Ţesuturi dure / osoase: compact , spongios.